this blog is…

O să pun în curând link spre noul blog. Până atunci, a Dios.

futregai

Ai bunici? Sigur ai. Dacă n-ai, înseamnă că au murit. Dacă au murit, înseamnă că ai avut. Irelevant.

L-ai auzit vreodată pe tactu’mare spunând “- Să-ţi fut soarele mă-tii!” ? Ai idee la ce se referea? Păi îţi spun eu de unde până unde. La fel ca mine, s-a trezit omu că vrea să meargă pă Uliţa Mare. Toate bune şi frumoase, numai că afară nu e soare şi ar da prost să-şi pună neon shade-urile pă aşa ceaţă. Să-ţi fut soarele mă-tii dă soare!

În cu totul altă ordine de idei, cred că mă las de fumat. Nu am nimic de-a face cu măgăria. Eu aş fuma şi în somn numai că de ieri nu mai suport fumul altora, ceea ce mă face să amân aprinderea unei ţigări. Chiar am pus o ţigară în gură, dar din lipsă de brichetă a trebuit să o pufăi la rece. Fail. Masiv. E a doua zi fără ţâgare. Ce ne facem?

Mai grav e că tre’ să ajung la IDM să-mi cumpăr un barbell. IDM e departe. IDM e de căcat. IDM mă îngreţoşează.

radomize

Ce tâmpit.

Radomize ăla pare dubios. Să fie cu s sau cu z. Nu. lipseste N

Xanax. Care x? cs sau gz?

Licitaţie. Cât dai să îţi recuperezi alea 433 de puncte de iq pierdute azi? uaaaaa!

Fuck it man. You’ve gone completly sideways. INCHIDE IN PULA MEA GEAMU ALA CA MA DISPERI!

Căcat bă fată, uite cum facem analiza metafizică după culoarea unghiilor tale. Normal că sunt prea negre chiar daca sunt mov. De ce nu le vreau roz? Roz e culoarea prostiei. Ia ceva si vopseste-l roz. Preferabil un salam. Nu, nici rosu nu-mi convine. prea violent.

Probabil m-am plictisit prea tare. Sau o fi de la altceva. Aprinde lumina să-mi vină o idee. DOS KILOS DE COCAINA PURA POR FAVOR. haha. buna asta.

Hai la o bere. Sau nu. Poate două beri. Sau hai la nici o bere. Nu tu. Stiu ca tu nu mergi.

Deci, te scot la nici o bere? Ne oprim frumusel intr-un colt si ma lasi sa-ti povestesc. Daca te-ai sinchisi sa iesi din beciul ala, probabil ar fi mult mai lejer. N-am chef sa urlu ca un tampit si realizezi ca ajung peste 3 ore. Prea tarziu.

Creier, te intreb: crezi ca rezista sau dam delete? mmmmda. si eu cred la fel.

wishlist 2009

A venit şi momentul să public dorinţele mele pentru 13 decembrie anul curent. Anul trecut era o listă măricică. Anul ăsta e mult mai simplu. Nu vă obosiţi cu alte cadouri…

1. Costum de Stormtrooper

sau

2. Bicicletă

 

*updates*

1. Nu mai am barbă. (teoretic asta e grav)

2. Nu mai am baterii la tastatură. (toate greşelile de ortografie, de logică sau de orice altceva de aici pleacă)

3. Cred că am răcit.

4. Vroiam să fac alt blog, muuuult mai inteligent.

5. Mă distreaz de minune citindu-mi propriile scrieri mai vechi.

6. Am impresia că roşul ăla tâmpit din titlu se vede cam rozaliu pe LCD.

 

Curpapir

Acu vreo câteva zile am reuşit să scap de sesiunea de toamnă, cu ceva succes de altfel. Adică am trecut anul. Sau cel puţin aşa cred eu.

Cum mi-am petrecut cel puţin un milion de ani acum la Bucureşti, a fost binevenită iniţiativa ca fratimiu să mă ia de acolo. Şi uite aşa, fratimiu a lansat următoarea idee în timp ce cutreieram Bucureştiul: de ce există hârtie igienică parfumată? La ce bun? La ce folos?

În primul rând, hârtia aia igienică nu se va apropia niciodată de nas suficient de mult cât să-i simţi parfumul. Sau dacă se apropie, este pentru a-ţi sufla nasul, caz în care oricum nu simţi mirosul pentru că ai muci în nas.

A doua ipoteză, cum că parfumul din hartia igienică are ca scop parfumarea curului este iar complet greşită. Niciodată parfumul nu va acoperi mirosul de căcat.

Şi atunci, la ce bun?

800 de catralioane…

… de saptămâni.

Cam atât durează să parcurgi cei 200 de miliarde de kilometri dintre Buc şi Cta. Am încercat astăzi rute alternative de la Cernavodă până în Constanţa, adică prin Seimeni şi dup-aia pe E60 (parcă). Cum astăzi am tendinţa de a condimenta slova-mi cu câte un “în pula mea”, o să spun că românii sunt proştii în pula mea şi fac transporturi agabaritice ziua în amiaza mare pe un drum care duce spre Constanţa şi blochează tot traficu’ în pula mea!

Eeeei, dar acestea fiind spuse, să vă arăt ce pula mea am gasit eu pe net care m-a făcut să mă întreb îndelung “de ce pula mea?”.

Deci, serios… de ce pula mea?

Din cu totul altă sferă, via Gio, dăm citire:

revin din nou, inca o data si iar

Dupa o prea lungă pauză şi o prea de cacat vară (da, consider că vara s-a incheiat) revin.

Nici finalul ăsta de vară nu e prea distractiv. Aştept cu nerăbdare 1 octombrie ca să intru iar in rutină şi să îmi mai spăl creierul de chestiile care nu mă lasă să dorm.

În altă ordine de idei, am descoperit ieri că raiul nu e acolo departe, in cer sau în cur. Raiul este pe la Băneasa în formă de IKEA food. Adică hot dogii ăia la 1 leu m-au curerit mai tare decât orice femme fatale. Singurul lor defect e că nu poţi să-ţi faci refill gratis. Sucul, îngheţata şi cafeaua sunt nelimitate cu puţin efort.

În rest, ideea principală care dominat plimbarea prin Ikea a fost “trebuie să venim aici morţi”. Paturile alea multe sunt prea tentante. Din păcate nu m-a lăsat conştiinţa să mă culc intr-unul, deşi mi-ar fi plăcut să fiu trezit de nişte angajaţi nedumeriţi.

Măi căluţ micuţ

Blogul ăsta intră oficial în vacanţă. Adicătelea, nu mai scriu şi asta datorită lipsei mele de chef.

Adică, vreau să zic că nu prea mai contează cine citeşte ce. Eu mi-am pus Lambada ringtone la telefon, mi-am cumpărat şorţi cu floricele şi palmieri, mă trezesc la 7 dimineaţa, etc. Am o viaţă bună şi fără blog. Şi în plus, nu mai scriu de-al dracu. Ete aşa. Să-mi sugi doi vecini. Că n-am eu chef să provestesc vreunui prostan cu ce mă ocup eu. Cine vrea să afle, bineînţeles că poate să mă întrebe politicos “Bă men, ce faci?”.

Oricum, refuz postul de Muppet tâmpit pe care unii (unele) mi l-au acordat. Get it? Mi-e bine şi fără.

Ştiu, ştiu… nu are prea mare sens ce zic eu aicişea. Asta, bineînţeles, dacă nu cumva te simţi cu musca pe sloboz.

Acestea fiind spuse, mă duc să-l iau pe Ionte la plajă.

Te pup, fă!

Long time, no post

În ultimul timp am fost ocupat cu diverse chestii şi nu prea am mai avut chef de bloguit, dar cum sufăr de un soi de jet-lag şi n-am ce face, aş putea la fel de bine să bloguiesc.

Aseară m-a lăsat Muuţa (motorul) în drum. Undeva la km 122 pe autostradă. Am împins la ea până la km 120, adică prima parcare şi am lăsat-o acolo. Din fericire pentru mine, românii nu sunt toţi la fel şi am găsit în 5 minute un om care să mă ducă până în Bucureşti. Fără bani, fără supt pula. Era pur şi simplu un om binevoitor. Binevoitor a fost şi omul care are grijă de buda din parcare şi m-a lăsat să îmi parchez mobra în WC la handicapaţi, unde de altfel este încuiat. Oricum, primul om cu handicap care va folosi buda va avea o surpriză în sensul că va avea două opţiuni: ori buda clasică, ori să se pişe pe el de motor. Îi dau voie. Cel puţin acum, cât încă îl urăsc că m-a lăsat în drum.

Revin, sper. Pups.