Curpapir

Acu vreo câteva zile am reuşit să scap de sesiunea de toamnă, cu ceva succes de altfel. Adică am trecut anul. Sau cel puţin aşa cred eu.

Cum mi-am petrecut cel puţin un milion de ani acum la Bucureşti, a fost binevenită iniţiativa ca fratimiu să mă ia de acolo. Şi uite aşa, fratimiu a lansat următoarea idee în timp ce cutreieram Bucureştiul: de ce există hârtie igienică parfumată? La ce bun? La ce folos?

În primul rând, hârtia aia igienică nu se va apropia niciodată de nas suficient de mult cât să-i simţi parfumul. Sau dacă se apropie, este pentru a-ţi sufla nasul, caz în care oricum nu simţi mirosul pentru că ai muci în nas.

A doua ipoteză, cum că parfumul din hartia igienică are ca scop parfumarea curului este iar complet greşită. Niciodată parfumul nu va acoperi mirosul de căcat.

Şi atunci, la ce bun?

800 de catralioane…

… de saptămâni.

Cam atât durează să parcurgi cei 200 de miliarde de kilometri dintre Buc şi Cta. Am încercat astăzi rute alternative de la Cernavodă până în Constanţa, adică prin Seimeni şi dup-aia pe E60 (parcă). Cum astăzi am tendinţa de a condimenta slova-mi cu câte un “în pula mea”, o să spun că românii sunt proştii în pula mea şi fac transporturi agabaritice ziua în amiaza mare pe un drum care duce spre Constanţa şi blochează tot traficu’ în pula mea!

Eeeei, dar acestea fiind spuse, să vă arăt ce pula mea am gasit eu pe net care m-a făcut să mă întreb îndelung “de ce pula mea?”.

Deci, serios… de ce pula mea?

Din cu totul altă sferă, via Gio, dăm citire:

revin din nou, inca o data si iar

Dupa o prea lungă pauză şi o prea de cacat vară (da, consider că vara s-a incheiat) revin.

Nici finalul ăsta de vară nu e prea distractiv. Aştept cu nerăbdare 1 octombrie ca să intru iar in rutină şi să îmi mai spăl creierul de chestiile care nu mă lasă să dorm.

În altă ordine de idei, am descoperit ieri că raiul nu e acolo departe, in cer sau în cur. Raiul este pe la Băneasa în formă de IKEA food. Adică hot dogii ăia la 1 leu m-au curerit mai tare decât orice femme fatale. Singurul lor defect e că nu poţi să-ţi faci refill gratis. Sucul, îngheţata şi cafeaua sunt nelimitate cu puţin efort.

În rest, ideea principală care dominat plimbarea prin Ikea a fost “trebuie să venim aici morţi”. Paturile alea multe sunt prea tentante. Din păcate nu m-a lăsat conştiinţa să mă culc intr-unul, deşi mi-ar fi plăcut să fiu trezit de nişte angajaţi nedumeriţi.

Măi căluţ micuţ

Blogul ăsta intră oficial în vacanţă. Adicătelea, nu mai scriu şi asta datorită lipsei mele de chef.

Adică, vreau să zic că nu prea mai contează cine citeşte ce. Eu mi-am pus Lambada ringtone la telefon, mi-am cumpărat şorţi cu floricele şi palmieri, mă trezesc la 7 dimineaţa, etc. Am o viaţă bună şi fără blog. Şi în plus, nu mai scriu de-al dracu. Ete aşa. Să-mi sugi doi vecini. Că n-am eu chef să provestesc vreunui prostan cu ce mă ocup eu. Cine vrea să afle, bineînţeles că poate să mă întrebe politicos “Bă men, ce faci?”.

Oricum, refuz postul de Muppet tâmpit pe care unii (unele) mi l-au acordat. Get it? Mi-e bine şi fără.

Ştiu, ştiu… nu are prea mare sens ce zic eu aicişea. Asta, bineînţeles, dacă nu cumva te simţi cu musca pe sloboz.

Acestea fiind spuse, mă duc să-l iau pe Ionte la plajă.

Te pup, fă!

Long time, no post

În ultimul timp am fost ocupat cu diverse chestii şi nu prea am mai avut chef de bloguit, dar cum sufăr de un soi de jet-lag şi n-am ce face, aş putea la fel de bine să bloguiesc.

Aseară m-a lăsat Muuţa (motorul) în drum. Undeva la km 122 pe autostradă. Am împins la ea până la km 120, adică prima parcare şi am lăsat-o acolo. Din fericire pentru mine, românii nu sunt toţi la fel şi am găsit în 5 minute un om care să mă ducă până în Bucureşti. Fără bani, fără supt pula. Era pur şi simplu un om binevoitor. Binevoitor a fost şi omul care are grijă de buda din parcare şi m-a lăsat să îmi parchez mobra în WC la handicapaţi, unde de altfel este încuiat. Oricum, primul om cu handicap care va folosi buda va avea o surpriză în sensul că va avea două opţiuni: ori buda clasică, ori să se pişe pe el de motor. Îi dau voie. Cel puţin acum, cât încă îl urăsc că m-a lăsat în drum.

Revin, sper. Pups.

caterinca proasta

Am mai scris eu cândva despre asta, dar intr-un oarecare fel, mi s-a reamintit că fetele urâte preferă să pară inabordabile. Of, urâtele lu tata…

În nici o ordine de idei, sesiunea asta are o tentă de fail. Fail masiv. Totuşi mă întreb dacă să mă duc mâine la plajă sau nu. Heck. Tough one.

MMORPG

Massively Multiplayer Offline Recuperation Pointed Game.

Adicătelea, ceva gen:

În urma exceselor, la propunerea lu’ Niky, va fi post.

Fără alcool, fără ţigări şi fără carne (?!). Eu cred că o să mă rezum totuşi la “fără alcool”. Cât despre Niky, trebuie să pregătesc un interviu, să aflăm ce îl împinge pe el să renege viciile (carnea?!).

Revin cu interviul, când o să fie gata. Bine, mai întâi să-l încep…

Încă una

Vineri îmi şterg id-ul de messenger.

Mai rămâne telefonul şi blogul. Deocamdată.

Fail.

Mmmmm! Papa bun!

Am prins boală pe oamenii care mănâncă căcat. Bine, nu i-am avut niciodată la suflet, dar acum e ceva mai pronunţată antipatia mea.

Dragă mâncătorule/mâncătoare de căcat, te rog, taci în morţii mă-tii din gaura aia puturoasă, pentru că mă enervezi teribil când papi căcat.

Da, e vorba de câteva persoane anume. Fără nominalizări, pentru că nu suport să aud argumente idioate. De fapt, ăsta e un motiv foarte bun pentru care nu prea fac reclamaţii. Dacă vin la tine şi îţi spun direct: “mănânci căcat!” te vei ofusca peste măsură şi îmi vei explica ce şi cum. Cum că eu sunt prost şi nu te înţeleg, că tu eşti de fapt ţâţă de mâţă, că tu faci lucruri grandioase, că… mă-ta. Nu. Mănânci căcat şi atat. Căcat mâncător de căcat.

Get a life. Ieşi din lumea ta imaginară despre care îmi povesteşti cu atât patos. Trezeşte-te în morţii mă-tii! Stai în România, n-ai după ce bea apă, eşti socialmente o epavă… dar tu mănânci căcat. “Vai, ce am făcut eu azi!”. Ştiu, ştiu… ai mâncat căcat în altă parte şi acum vii să mănânci căcat în direcţia mea despre cum ai mâncat căcat mai devreme.

Sictir!

revelatie

Bărbaţii învaţă din greşelile altora. Femeile învaţă greşelile altora.